În Japonia toți copiii dorm împreună cu părinții! Și iată de ce așa este corect…

La noi în familie inițial nici nu s-a pus problema unde să doarmă pruncul: strict în pătuc separat. Dar deja în maternitate a devenit clar cine e șeful: fetița plângea mereu, iar acasă nu vroia să stea nici în cărucior, nici în pătuc.

În timpul uneia dintre nopțile nedormite, soțul s-a dus la pătuc și a adus fetița: “Ajunge, va dormi împreună cu noi!”. Au trecut 8 ani de atunci, iar noi încă nu putem obișnui fata să doarmă în camera ei.

Somn la un loc

Sigur liniștea noastră nu a durat foarte mult. După vreo 3 ani a devenit insuportabil să dormi cu fetița într-un pat, iar toate încercările de a o deprinde să doarmă în propria cameră erau fără rost.

Tot ce am reușit să obținem e să o învățăm să adoarmă singură. Dar pe la mijlocul nopții ea se trezește și vine iarăși în patul nostru. E drept că noi o primim fără reproș, iată de ce…

Într-o zi am dat întâmplător de cartea lui Christine Gross-Loh “Parenting Without Borders: Surprising Lessons Parents Around the World Can Teach Us” și, chiar înainte de a încheia lectura, am înțeles că procedez corect.

Nu există un algoritm universal pentru educația copiilor. Trebuie să îi simți și să le oferi toate cele cu adevărat necesare: dragoste, protecție și susținere. Bunăoară în Japonia nu există problema somnului separat. Copiii dorm împreună cu părinții!

Părinții și copiii din Japonia au o altă atitudine față de somn. Copilul doarme acolo unde îi este confortabil. Iată cum descrie Christine Gross-Loh această situație:

“Nimeni din cunoscuții mei japonezi nu au organizat o cameră separată pentru copii, iar pătucurile erau destinate somnului de zi, nu celui de noapte. Mamele japoneze pur și simplu nu concep ideea de spațiu personal al copilului. Dimpotrivă, ele nu vor să lase copilul să stea singur.

A fi un părinte bun înseamnă a prevedea necesitățile copilului înainte ca el să le ceară prin plânset; reacționând prompt la cerințele copilului, îl ajutați să-și formeze o personalitate armonioasă.”

În Japonia nimeni nu are un regim strict, acolo nu există probleme de insomnia sau somn insuficient. Medicii pediatri le recomandă părinților să doarmă cu copiii nu doar în pruncie, ci chiar și în primii ani de școală. Senzația de siguranță e foarte importantă la această vârstă fragedă. Școala poate fi un stres puternic, iar somnul alături de părinți îl ajută pe copil să depășească aceste greutăți.

Noi îi învățăm pe copii să fie de sine stătători, ne străduim să îi ajutăm la minim și majoritatea părinților consideră că această practică e în regulă. Iată cum e descrisă această situație în cartea despre care vorbim:

“Atunci când copilul este foarte atașat de părinți, noi începem să ne facem griji pentru viitorul său și ne îndoim că el va face față atunci când noi nu vom fi alături. Când copilul plânge noapte, mama înțelege că lui îi este greu, dar înțelege că un părinte bun trebuie să-l învețe pe copil să fie de sine stătător și să treacă peste dificultăți cu propriile sale forțe.”

La popoarele orientale o asemenea atitudine ar trezi îngrijorare. În acele culturi se consideră că somnul alături de părinți este foarte folositor pentru copii, acesta fiind un factor important pentru formarea relațiilor sociale.

“În Japonia se consideră că datorită somnului alături de părinți, copiii simt mai intens apartenența lor la societate. Copiii care au parte de atenția părinților chiar și prin somn devin niște oameni foarte empatici și binevoitori. Japonezii nu consideră că atașamentul copilului față de mamă reprezintă o dependență nesănătoasă. Dimpotrivă, ei văd în asta o bază pentru dezvoltarea unor abilități importante, care îl vor ajuta pe copil să aibă succes în viața matură.”

Profesorii de psihologie din cadrul Universității din California, Meret Keller și Wendy Goldberg au organizat un sondaj printre copii de vârstă școlară și părinții lor. Rezultatele au fost uimitoare. Într-adevăr copiii care dormeau separat puteau învăța mai rapid anumite lucruri ce țin de viața cotidiană.

Dar în familiile unde copiii dorm împreună cu părinții, ei sunt mult mai de sine stătători și auto-suficienți. Ei rezolvă cu ușurință problemele în relațiile cu alți copii și se simt confortabil în situații neobișnuite.

În nici un caz nu se admite să șantajați sau să închideți forțat copilul în propria sa cameră! Uneori situația trebuie lăsată să se rezolve de la sine. Copiii trebuie să se simtă mereu în siguranță, iar părinții au datoria de a crea o astfel de atmosferă.

De fapt fiecare copil trebuie educat într-un mod individual, nu există nici o metodologie universală sau ideală. Asta se referă și la somnul alături de părinți: urmăriți efectele pe care le are asupra copiilor dvs. o practică sau alta. În orice caz să aveți în vedere că somnul copiilor împreună cu părinții nu este în nici un caz dăunător, experiența multor oameni dovedește acest lucru.

Ce părere aveți dvs. despre o asemenea practică? Unde doarme copilul dvs. și ce impact are asta asupra stării sale psihologice?